Încă un tren deraiat…

Pentru cine nu a aflat încă, astăzi a mai deraiat un tren pe şinele patriei: Rapidul 661. Nu, nici acum nu au fost victime, probabil se aşteaptă până când vor fi câteva înainte de a se lua vreo măsură concretă. Eu nu prea am încredere în integritatea  şinelor ferate din România. Desigur că se mai poate da vina pe terorişti sau erori de macaz (că oricum la noi se obişnuieşte să minţi masele cu cât mai mult tupeu şi nesimţire, căci lumea crede, iar dacă nu crede îi doare-n cot), dar eu cred că infrastructura feroviară din fosta Dacie este bătrână, depăşită, obosită şi reumatică precum o babă octogenară cu pareză pe stânga.

Şi, în plus, m-am săturat, frate, să aud mereu cum oameni nevinovaţi suferă sau chiar îşi pierd vieţile datorită nesimţirii, nepăsării, lăcomiei, intereselor meschine şi/sau greşelilor altor oameni. E revoltător. Îmi aduce aminte de bancul ăla cu păcătosul care, anunţat de D-zeu că va muri pentru păcatele sale, îi jură Preaputernicului că dacă îl iartă se va schimba. Cerescul îi mai dă o şansă, dar evident că sandilăul nu se schimbă, ba mai rău face. Aflat într’o croazieră pe mare, D-zeu i se arată din nou şi îi spune că va scufunda vaporul şi nu mai are nicio şansă de scăpare, întrucât  nu şi-a ţinut făgăduinţa. Sandilăul, încercând să se scoată din nou, îi zice Tatălui că nu e corect să omoare atâta lume doar din cauza unui păcătos, la care D-zeu îi răspunde apoteotic: “Ehe, dacă ai şti tu cât m-am chinuit să îi adun pe toţi la un loc!…”

Băi frate, eu sincer aş vrea să îi vadă şi pe ăştia cineva, să îi adune pe toţi într-un Rapid 661 sau Accelerat 1692 şi să deraieze de pe linie, da’ să nu mai scape niciunul. Care vrei să fii Dumnezeu pentru o zi?