Floryn Leahu Blog

poezie, proza, traduceri… stuff like that

Lacrimi pentru Hristos

Aceasta e o poezie scrisă demult, prin ultimul an de liceu sau primul din cei doi petrecui la Litere – ştiu că vă întrebati cum un tip dăştept ca mine şi care iubeşte cuvântul aşa de mult a renunţat la aşa o facultate (buget zi), dar şi Emin a rămas corigent în clasa a IV-a la limba română, aşa că… chill (eu în clasa a IV-a, am câştigat locul I pe municipiul BUCUREŞTI la olimpiada de limba română… does that make me better than him?😀 ). Anyway, poezia… uitasem de ea, dar am găsit-o pe pagina pea de pe agonia, pagină în care au crescut buruieni aşa că… hai să vedem!

 

Oh, Doamne!…dacă este fel,
te rog, sfârşitul, Tu abate-Mi.
De nu, voi fi al lumii miel:
urma-voi calea Mea de patemi.

Plângând umil, stătea-n genunchi,
plecat cu capul spre ţărână,
fiindu-I prinse în mănunchi,
sub barbă, mână printre mână.

În ochi cu lacrimi şi în gând
cu remuşcări şi glas de culpă
a zis; “pe care-o să-L sărut
e El!”… se duce şi-L sărută.

Îşi poartă pasul către El
soldaţi ce-n lanţuri Îl îmbracă;
în lanţuri care soarta Sa
o plâng de inima îţi seacă.

Apostolii plângeau în cor,
purtând în ei durere mare,
iar Petru Simon – dirijor,
plângea din toţi cu mult mai tare.

Erau cu toţii prea loviţi,
purtau prea multă suferinţă
ca să mai fie răzvrătiţi.
Smeriţi, cătau spre pocăinţă.

Pe fruntea Sa ţepoşii ghimpi –
cununa patimilor Sale –
îşi blestemau şi ei, plângând,
a lor coruptă ursitoare.

Plângea şi lemnul greu şi sfânt,
plângea a crucii Lui povară,
mulţimi întregi plângeau văzând
cum lemnul crucii Îl doboară.

Râdeau duşmanii Lui cei răi,
gândind ce patimi să-I mai deie.
Voiau să vadă Domnul lor
că-Şi stinge ultima scânteie.

Pe drumul patimilor Lui
plângea sudoarea Sa de rege,
plângeau şi pietrele în grai
ce nimeni nu-l va înţelege.

Piroanele când au pătruns
cerescul trup în patru locuri,
şi norii s-au pornit pe plâns,
să stingă inimile-n focuri.

Plângând, pământul s-a deschis
să lase loc de evadare
şi morţilor ce grai au prins
să plângă-a Lui înmormântare.

Plângea întregul univers,
plângea cerşind a Lui scăpare.
Doar El, smerit, cu chipul şters,
tăcea, spre cer cătând iertare.

Iertare pentru-ai Lui călăi,
iertare pentru-a lumii vină,
iertare pentru fiii Săi
ce însetează de lumină…

October 8, 2009 - Posted by | poezie | , , , , , , , , , , , , ,

6 Comments »

  1. Desigur, orice poezie religioasa are alte criterii de evaluare, avand in vedere evlavia continuta in ea, evlavie care, de multe ori primeaza criteriilor de valoare, in sensul clasic de evaluare estetica.
    In primul rand, apreciez calitatea credintei si acuratetea juvenila a sentimentului religios fata de cel mai mare OM al planetei,cel care a exemplificat prin fata personala ca umanitatea nu poate accede la o evolutie semnificativa in plan spiritual, fara jerfa personala de sine.
    in al doilea rand,realizarea artistica sustine destul de bine si clasicizant, tema, strofa finala fiind remarcabila.

    Comment by ion burhan | October 9, 2009 | Reply

  2. Florin, poezia este superba.
    Cat despre ceea ce ai comentat cu privire la tine…🙂 Acum privesti spre viitor.
    Sa te ajute Dumnezeu spre frumos si Lumina, Mereu.

    Comment by Lia | October 9, 2009 | Reply

  3. ion, lia, va multumesc pentru comentarii. nu sunt eu foarte evlavios si poezia are mai mult incarcatura artistica, este viziunea mea despre acel episod. nu stiu daca este cea mai frumoasa poezie a mea, dar sigur este una dintre cele mai bine facute din punct de vedere compozitional. tensiunea creste treptat pana la paroxism, mortii invie ca sa il planga pe cel ce i-a inviat, iar apoi totul se linisteste ca dupa furtuna cu imaginea calma si detasata a celui plans. ma bucur ca v-a placut. si eu tin mult la acest poem.

    Comment by florynleahu | October 9, 2009 | Reply

  4. Emotionanta…o lacrima de poezie, o lacrima ce nu-i este dat oricui s-o verse! M-a dus cu gindul la versurile lui Voiculescu:”Isus lupta cu soarta si nu primea paharul…/ Curgeau sudori de singe pe chipul lui ca varul.” Cutremuratoare versuri:” si mortilor ce grai au prins/ sa plinga-a Lui inmormintare.” ! Superba imagine artistica:”fiindu-i prinse in manunchi,/ sub barba, mina printre mina”!

    Comment by mariana luca | October 10, 2009 | Reply

    • da, sunt printre imaginile din poezie pe care si eu le indragesc cel mai mult. si mai sunt prima si ultima strofa de care sunt puternic legat. multumesc pentru apreciere

      Comment by florynleahu | October 10, 2009 | Reply

      • hei, bine ai venit pe la mine! nu am cum sa ma supar. de fapt este unul din cele doua lucruri care m-au inspirat in crearea poeziei. o sa fac poate un post in care sa explic ce m-a inspirat la aceasta poezie. este o poveste ciudata si interesanta

        Comment by florynleahu | October 10, 2009 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: