Floryn Leahu Blog

poezie, proza, traduceri… stuff like that

Doamna goală, confidenta mea! (#8)

Ştiu că nu am mai postat demult povestea lui Mihai şi am văzut că lumea mă caută dupa tagul “confidenta”. Aventura se apropie de sfârşit (mai are totuşi până acolo, nu vă speriaţi!). Aşa că am postat al 8-lea episod, bineînţeles, însoţit de scuzele de rigoare pentru cei care au aşteptat nejustificat de mult continuarea…

După plecarea tânărului, femeile se grăbiră în camera acestuia unde Carla zăcea pe pat, plângând în hohote. Mama băiatului se grăbi să o cuprindă în braţe şi o întrebă cu o blândeţe care trăda îngrijorare:

– Carlaa! Hii!…Dumnezeule!… Ce-i cu ușa asta? Ce s-a întâmplat, draga mea?

– Am spus ceva… ceva… ce nu trebuia… şi acum… acum… Mihai nu mai vrea… nu mai vrea să mă mai vadăă… î-hâă-hâ… hâă-hâă-hâăă-hî-hâăăă!

– Stai liniştită, draga mea! Bea un pahar cu apă. Stai să-ţi aduc un efervescent. O să te calmeze.

După câteva minute fata se linişti. Fixase un punct şi privea rătăcită într-acolo ca spre o ţintă imaginară, fără să spună un cuvânt şi fără să clipească.

– Acum că te-ai liniştit, vrei să ne spui ce s-a întâmplat? De ce v-aţi certat?

– Nici nu ştiu cum am început! Totul era aşa de bine! Ne sărutam… era aşa de tandru!… Apoi am zis eu ceva care a stricat armonia; am început să ne certăăm, ne împăcaserăm la un moment dat, apoi… am spus ceva care ştiu că l-a rănit îngrozitor. Atunci nu mi-am dat seama dar acum realizez că acele cuvinte i-au provocat o suferinţă foarte mare. S-a simţit trădat… şi acum… acum nu vrea să mai audă de mine!

Începu iar să plângă. Dar de data aceasta era un plâns calm şi mocnit care aducea mai mult a regret.

– Fii liniştită. Certurile sunt normale într-o relaţie. Voi aveţi deja cinci luni de când sunteţi împreună şi cred că e prima oară când vă certaţi. Oo! Aş fi vrut să am şi eu o aşa relaţie până acum!

Aici femeia se opri pentru a râde. Un râs fals, dar care denota siguranţă, cu care urmărea mai mult să o încurajeze pe fată.

– În plus, îl ştii pe fiul meu! Se aprinde repede dar îi trece de asemenea repede.

– Da dar el este atât de perfecţionist!… şi de perfect… chiar dacă va trece peste asta. O umbră va rămâne. Abia reuşisem să-i alung acele idei despre superficialitatea mea! Nu pot să ţin mereu pasul cu el. Este prea bun pentru mine.

– Fata mea, este fiul meu şi îl cunosc. Iar eu îţi spun că nu e nici pe departe perfect sau prea bun pentru tine. În plus el cel de acum, aşa cum este, este doar datorită ţie. Tu l-ai schimbat şi l-ai schimbat în bine. Asta dovedeşte că eşti destul de bună pentru el şi eu îţi sunt recunoscătoare. Ar trebui să fie şi el.

– Da, dar în tot acest timp, el m-a făcut fericită cum nu credeam că poate fi o femeie şi cum nu cred că m-ar putea face altcineva. A fost un schimb drept şi nu are pentru ce să se simtă dator!… În plus… nu aş vrea să stea cu mine doar din cauza asta. Asta m-ar durea şi mai mult!

Mama ei interveni:

– Iubito, trebuie să vorbeşti cu el. Comunicarea este mijlocul de rezolvare când apar conflicte într-o relaţie. Dacă tu ai început cearta sigur ai pornit de la ceva. Probabil că are şi el partea lui de vină.

– Da, dacă veţi vorbi despre acest incident cu calm, sigur îl veţi depăşi!… Ştii? Noi femeile avem un talent nu tocmai folositor nouă. Când ne nemulţumeşte un lucru la bărbatul iubit, avem tendinţa să i-l înfăţişăm ca pe un reproş, în aşa fel încât să se simtă vinovat şi ameninţat. Iar asta îl irită foarte mult pe bărbat. Îl face să se simtă nesigur şi va începe să se certe. Iar noi, femeile, în loc să atenuăm conflictul, vom pune paie pe foc şi gata cearta.

– Iubito, Mihai a avut vreodată nemulţumiri în legătură cu tine?

– Mamă, el are nişte standarde foarte înalte. Nu poate fi niciodată mulţumit pe deplin. După părerea lui oamenii sunt majoritatea nişte mediocri şi nişte superficiali care nu îşi folosesc adevăratul potenţial. Oricum, în ochii lui, eu sunt cea care mă apropii cel mai mult de standardul său. Dacă treci cu vederea toate astea, nu, nu a avut foarte multe nemulţumiri în legătură cu mine.

– Dar când a avut, ţi le-a adus la cunoştinţă?

– Da, evident!

– Şi cum a procedat?

– A făcut în aşa fel ca eu să mă prind, dar ca totul să pară o întâmplare, fără ca el să insinueze ceva… bine, au fost şi faze când a făcut uz de intervenţii mai directe, dar tonul lui avea o blândeţe dezarmantă, mai ales dacă eu deveneam iritată.

– Vezi? Aşa trebuie să faci şi tu! Este mult mai sănătos ca unul să se pefacă pur şi simplu că nu a urmărit nimic cu “vorbele alea”, iar celălalt să se prefacă la rândul lui că nu a găsit nici o insinuare în “vorbele alea”, dar pe viitor să ţină cont de aceste aspecte care îl nemulţumesc pe partener. O relaţie este ca un contract de afaceri: părţile implicate trebuie să respecte nişte clauze şi să facă nişte compromisuri pentru ca afacerea să fie cât mai profitabilă pentru amândoi.

Iritată, fata se ridică de pe pat, îşi luă paltonul şi se îndreptă spre uşă.

– Da? Dacă sunteţi atât de experte amândouă, de ce nu sunteţi măritate? Uitaţi-vă la voi! Aţi ajuns la vârsta la care v-aţi clădit deja cariere şi cu ce v-aţi ales? Cu câte o căsătorie eşuată şi cu câte un copil care n-a avut ce să înveţe despre o relaţie, decât ce a văzut de la voi: să se ferească de ele pentru că provoacă numai suferinţă. Un exemplu simplu care a omis faptul că relaţiile pot să-ţi aducă şi fericire şi împliniri, că pot fi şi complicate şi anevoioase, dar că trebuie să luptăm pentru ele. Acum când am descoperit asta pe cont propriu veniţi şi voi cu sfaturi? Nu credeţi că aţi ajuns prea târziu? Sigur, aţi putea să daţi vina pe trafic dar ştim cu toţii că nu ar fi o scuză prea iscusită!

Ieşi din încăpere, coborî scările în grabă şi se îndreptă spre ieşire.

– Carla, stai! Iubito!… heeii! Unde te duci?

December 13, 2009 - Posted by | proza | , , , , , , , ,

2 Comments »

  1. tu esti mihai cel ranit si carla este media aritmetica a tuturor “mediocritatilor” care nu`si dezvolta adevaratul potential in viata asta sau cea de apoi! si cu toate ca si mihai cel ranit greseste, nu`i vina lui! viata i`a intors pe masa carti inselatoare/(prea)interpretabile…😛

    misto povestea micutz, te inteleg perfect pana la un anumit punct! restul tine de carti…🙂

    Comment by jmpr | January 14, 2010 | Reply

    • nush daca ai citit de la inceput:P asta este abia partea a 8a dintr-un tot unitar😀 si dupa ce citesti si sfarsitul o sa vezi ca este totusi literatura si ca nu sunt chiar toate asa cum crezi acum la cald🙂

      Comment by florynleahu | January 14, 2010 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: