Floryn Leahu Blog

poezie, proza, traduceri… stuff like that

Along the poplars odd …

Aceasta este o traducere proprie după poezia “Pe lângă plopii fără soţ” a lui Mihai Eminescu. Enjoy it!

 

Along the poplars odd I, slow,

So many times have passed;

You haven’t recognized me though

All neighbors have, at last.

 

I’ve watched so often how the glow

Adorned your window’s frame;

You haven’t understood me though,

Whole people have, with shame.

 

How did I wait so many times

A word from you to grasp!

A day with me if you’d have spent

And could’ve been the last;

 

An hour if we could be friends

And share our love so kind,

To sip your lips and squeeze your hands,

Then dying wouldn’t mind.

 

By giving me from your blue eyes

A spark of love untorn,

On pathway of the coming times

A star would’ve been born;

 

So you forever would’ve lived

Entire rows of lives,

And gracefully you would’ve framed

With your seraphic arms

 

A face adored eternal as

Would have in dreamy minds

Those fairies struggling to traverse

From the forgotten times.

 

I loved you with some heathen eyes

With sorrow filled inside,

Which from the ancestors in skies

I got to inherit.

 

Today I even don’t regret

I seldom step this way,

And neither that I see your head

How sadly turns away.

 

For now like everyone you look

When walk and how you dress;

I careless watch you from a nook

With some cold eyes of dead.

 

You should’ve been the one that through

The holy charm goes forth,

And votive light to kindle to

Eternal love on earth.

 

Aşa cum v-am obişnuit, mai jos aveţi spre comparare varianta în limba română:

Pe lângã plopii fãrã soţ…

 

Pe lângã plopii fãrã soţ

Adesea am trecut;

Mã cunoşteau vecinii toţi –

Tu nu m-ai cunoscut.

 

La geamul tãu ce strãlucea

Privii atât de des;

O lume toatã-nţelegea –

Tu nu m-ai înţeles.

 

De câte ori am aşteptat

O şoaptã de rãspuns!

O zi din viaţã sã-mi fi dat,

O zi mi-era de-ajuns;

 

O orã sã fi fost amici,

Sã ne iubim cu dor,

S-ascult de glasul gurii mici

O orã şi sã mor.

 

Dându-mi din ochiul tãu senin

O razã dinadins,

În calea trimpilor ce vin

O stea s-ar fi aprins;

 

Ai fi trãit în veci de veci

Şi rânduri de vieţi,

Cu ale tale braţe reci

Înmãrmureai mãreţ,

 

Un chip de-a pururi adorat

Cum nu mai au perechi

Acele zâne ce strãbat

Din timpurile vechi.

 

Cãci te iubeam cu ochi pãgâni

Şi plini de suferinţi,

Ce mi-i lãsarã din bãtrâni

Pãrinţii din pãrinţi.

 

Azi nici mãcar îmi pare rãu

Cã trec cu mult mai rar,

Cã cu tristeţã capul tãu

Se-ntoarce în zadar.

 

Cãci azi le semeni tuturor

La umblet şi la port,

Şi te privesc nepãsãtor

C-un rece ochi de mort.

 

Tu trebuia sã te cuprinzi

De acel farmec sfânt,

Şi noaptea candelã s-aprinzi

Iubirii pe pãmânt.

April 16, 2010 - Posted by | translations

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: