Floryn Leahu Blog

poezie, proza, traduceri… stuff like that

Eu sunt un clovn


De când nu am mai postat eu ceva la rubrica “Scrise de alţii”? E drept, în ultimele două luni nu prea am postat deloc (motiv pentru care îmi cer scuze celor aproape 20 de abonaţi care au considerat că merit onoarea de a le ocupa timpul prin scrierile mele, şi or fi aşteptat bieţii vreun semn sporadic din partea mea), dar să sperăm că or veni şi clipe mai bune. Până atunci vă propun o poezie care mi-a atras atenţia cu vreo două luni în urmă, intitulată la fel ca şi prezentul post; versuri şi poză – Cristian Lisandru: Continue reading

Advertisements

April 28, 2010 Posted by | Scrise de alţii, Uncategorized | , , , , , , , | 3 Comments

24 Ianuarie – Vivat România!


Mda… Azi se împlinesc 151 de ani de la unirea “Ţărei Româneşti” cu Moldova. Autorul este, după cum ştie toată lumea (sper!), Alexandru Ioan Cuza. Pe principiul lui Kogălniceanu – la om nou, legi noi – el este pionierul unui sistem centralizat de conducere şi al unor reforme de mare amploare pentru toate nivelurile (social, cultural, fiscal, economic, politic etc.) – bun motiv să fie, aşadar, înjurat de toată lumea:

Reforma învăţământului – înfiinţarea primei Universităţi din ţară, la Iaşi (da, dacă ai citit până aici, ai mai învăţat ceva azi 😛 ) şi învăţământul de patru clase obligatoriu – motiv suficient ca să fie înjurat de copchiii mari şi mici;

Reforma fiscală – găselniţă pentru instituirea unei cohorte întregi de impozite pentru construirea drumurilor şi a altora trebuincioase – iar motiv de blagosloveală (deci de la tine au învăţat ăştia de acum să inventeze impozite şi taxe, monşer!);

Secularizarea averilor mănăstireşti – iar, motiv de “binecuvântare” duhovnicească dîn (a se citi cu n – fonem nazal) partea pioşilor în sutană pentru confiscarea “averii Domnului” (deci, Dumnezeu ăsta este un calic ahtiat după averi!…);

Reforma agrară – motiv de a fi înjurat de către boieri, pentru că i-a lăsat în dorsul gol, iar de către ţărani că le-a dat alte griji pe cap şi motive de muncă;

Alte născoceli de reforme, fel de fel, printre care se numără şi înfiinţarea Şcolii Naţionale de Arte Frumoase – păi bine, măăă, pezevenchiule, o Şcoală Naţională de Fabricat Bani sau alta de Furat de la Alţii, nu ticluiai şi mătăluţă? Poate eram şi noi mai învăţaţi şi o duceam mai bine, făceam banii să circule (furând toţi, unii de la alţii, nu doar o mică parte de la toţi ceilalţi!) şi dacă circulă banii, monşer, creşte economia – io aşa ştiu!

Dar cel mai puternic motiv pentru care oamenii îl mai înjură pe Cuza şi în ziua de azi (mai ales în ziua de azi!) este că s-a zbătut el să ni se recunoască suveranitatea, dom’le! Colac peste pupăză, a mai şi abdicat pentru a aduce un principe străin cu o influenţă respectată în rândul Marilor Puteri. Mai mult, principele ăsta nou, alt pezevenchi, era d-ăia de-şi respectă ei jurământul şi sunt fideli trup şi suflet ţării care li s-a dat printr-o aruncătură de zar în stăpânire. A început şi el să facă constituţie, infrastructură, să obţină independenţa şi să continue cu prostiile celuilalt (cre’că era trendy atunci, dom’le, să faci reforme d’astea! dacă nu, erai râs: “cum? nu ai făcut nicio reformă luna asta? aaa, nasol!” erai râsul Evropei, nu alta!). Revenind, Dacă nu făceai asta, bre, nea Cuza, eram şi noi acum liniştiţi, asimilaţi unei alte naţii (or fi fost ruşii, or fi fost turcii, mai contează? nu putea fi mai rău, nu?… cu puţin noroc poate chiar erau austriecii) şi nu mai înduram umilinţa de a fi batjocoriţi şi muritori de foame într-o ţară bravă ai cărei strămoşi, strămoşii tăi, bre, nea Cuza, erau oameni de onoare şi curaj, care luptau pentru ţară, nu se ţineau de bicisnicii ca matale!


Bre, nea Cuza, trebuia să trăieşti azi, bre, să vezi şi matale cum se guvernează destinele unei naţii. Păi azi… lasă dracu’ de reforme dom’le… azi lumea e fericită!… Conducătorii ţărişoarei ne dau ţirc şi ţircul  ţine moralul ridicat!… Păi ai fost matale la ţirc, bre, nea Cuza să vezi ce frumos e? Ai tot felul de iluzionişti şi magicieni de te lasă paf, dom’le cu ce ştiu să facă, pe cuvânt d’onoare. Fac lucrurile să dispară: uite bugetul, nu e flota; fac să apară palate peste noapte, dom’le; se dublează preţul în timp ce stai la coadă, la cântar, parol! Iar preferatele mele – numerele de circ paranormale: Avatarurile lui Boc cel Mic, Boc – Reîncarnarea, Boc – Resurrection, Întoarcerea cavalerului Boc, iar de anul ăsta au adăugat în spectacol şi Boc – un nou început. Plus că sunt dramatici, dom’le, oameni cu talent, nu alta, parol! Ce Hamlet, dom’le, ce Şecspir?… Păi Şecspir e un mişel, un impostor! Să vezi matale Dragă Stolo şi Lacrimile Marinarului – cum creşte nivelul Mării Negre de ne-au dat şi nemţii în judecată pentru inundaţiile devastatoare de pe cursul superior al Dunării, pă cuvântu’ meu!

Se vede treaba că dumneata nu erai învăţat, dom’le, că nu le aveai p-astea cu ţircu’! Ai noştri, dom’le, ăştia d’acuma, au învăţat de la cei mai buni, dom’le, de la romani! Păi mata ştii ce oameni pricepuţi în ale condusului erau romanii, dom’le? Ţineau poporul fericit cu pâine şi ţirc, să nu te văz dacă mint cu ceva!… Numa’ că, vezi matale, vremile se modernizează, ai noştri au găsit o soluţie mult mai ieftină să ne ţie fericiţi şi au renunţat la pâine şi ne dau doar ţirc!… Vivat Româniaaaaa!…

Sursă poze: wiki

January 24, 2010 Posted by | Jurnal de gânduri... | , , , , , , , , , | 9 Comments