Floryn Leahu Blog

poezie, proza, traduceri… stuff like that

Kamadeva (#esp)


Mereu am fost adeptul ideii că nu trebuie să ştii foarte bine o limbă străină pentru a face o traducere a unui poem fidelă originalului, ci, mai degrabă, să ştii bine… poezie! Astfel, înarmat cu nişte cunoştinţe precare de spaniolă şi cu un dicţionar nici pe departe la fel de precar (cred că aproximativ 80 de cuvinte le-am căutat în dicţionar!), am încercat din nou să fac ce-mi place mie mai mult şi mai mult: să mă joc de-a Eminescu. Ce-a ieşit, vedeţi dedesubt!

*

Con las penas amorosas

Deseando paz por alma,

Yo traté llamar en sueño

Al dios indio, a Kama.

*

Cabalgando un papagayo,

Vino altivo de ostentar

Un  hipócrita sonriso

En sus labios de coral.

*

Tiene flores venenosas

Entre alas, por amor.

Son del Ganges grandioso –

Flechas llenas de dolor.

*

Puso una flor en arco,

Disparando en mi pulmón.

Desde entonces yo no duermo –

No me deja el corazón…

*

Con su flecha ponzoñosa

Arribó de castigar me

El que se nació del cielo

Y de la ilusión culpable.


Pentru cine vrea să compare cu varianta originală, o găsiţi aici, la traducerea în engleză!

Advertisements

January 15, 2010 Posted by | traducciones | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Our love has fled…


Our love has fled, a faithful friend

To both of us the same,

So to my love-songs I can send

Good-bye, to all of them.

 

Inside the chest of drawers locked

By cold oblivion’s hand,

They whisper on my lips will not,

Nor sparkle on my head.

 

Too much blue sky, too many stars

And murmur from the spring,

And such a melancholic love

Is all that they can bring!

 

From which forgotten distant heap

They blossomed into me!

And how I wet them with my weep,

My darling, just for thee!

 

How hard their turmoil to traverse

From deepest grief I felt,

And how I’m sorry, I confess,

That I’m not feeling yet!

 

For you no longer want to be

My guiding light from depth

Because your eyes are dark like thee

And resurrect the death!

 

No longer give your humble smile

Or show your gentle face

Thus into dream to change my life,

A life my dream to make.

 

So you could grow into my thoughts

As soon as moon will rise

Like shade of charming tales of those

One thousand and one nights.

 

A dream so mystical and sweet –

It was beyond the speech!

And it was far too good so we

Aspired but couldn’t reach.

 

Too much an angel to my eye

You were and less a she,

And therefore happiness did fly

Because it couldn’t be.

 

Too much we’ve lost our eager soul,

And deeply in its lure;

Too much forgot the God and all

For this to be a cure.

 

Perhaps there is no place in this

Absurd, unworthy world

For something that the pain could leash,

For such a love untold!

 

 

Mai jos versiunea originala a lui Eminescu. Enjoy! 🙂

 

S-a dus amorul…

 

S-a dus amorul, un amic

Supus amândurora,

Deci cânturilor mele zic

Adio tutuurora.

 

Uitarea le închide-n scrin

Cu mâna ei cea rece,

Și nici pe buze nu-mi mai vin,

Și nici prin gând mi-or trece.

 

Atâta murmur de izvor,

Atât senin de stele,

Și un atât de trist amor

Am îngropat în ele!

 

Din ce noian îndepărtat

Au răsărit în mine!

Cu câte alcrimi le-am udat,

Iubito, pentru tine!

 

Cum străbăteau atât de greu

Din jalea mea adâncă,

Și cât de mult îmi pare rău

Că nu mai sufăr încă!

 

Că nu mai vrei să te arăți

Lumină de-ndeparte,

Cu ochii tăi întunecați

Renăscători de moarte!

 

Și cu acel smerit surâs,

Cu acea blândă față,

Să faci din viața mea un vis,

Din visul meu o viață.

 

Să mi se pară cum că crești

De cum răsare luna,

În umbra dulcilor povești

Din nopți o mie una.

 

Era un vis misterios,

Și blând din cale-afară,

Și prea era de tot frumos

De-au trebuit să piară.

 

Prea mult un înger mi-ai părut

Și prea puțin femeie,

Ca fericirea ce-am avut

Să fi putut să steie.

 

Prea ne pierdusem tu și eu

În al ei farmec poate,

Prea am uitat de Dumnezeu,

Precum uitarăm toate.

 

Și poate că nici este loc

Pe-o lume de mizerii

Pentr-un atât de sfânt noroc

Străbătător durerii!

November 10, 2009 Posted by | translations | , , , , , , , , , | 1 Comment

Out of the waves of ages…


V-am promis o traducere şi eu în general mă ţin de cuvânt, aşa că, iată :

 

Translated after “Din valurile vremii” by M. Eminescu

 

Out of the waves of ages, my darling, please, do rise

With long and golden tresses, with marble-made-like arms.

And with your face transparent, as wax transparent is,

Which weakened is by shadow of melancholic grieves!

With charming smile you caress my eyes, my spirit’s scars,

True star among all women and woman among stars!

And when your face you’re turning I see your eyes so deep

That happiness abducts me and, watching you, I weep.

 

And from the heap of darkness, how could I snatch you out

To lift you to my bosom? Oh, angel sweet, beloved!

My face with tears bathed, on yours to lower down

And with my fiery kisses, your rousing breath to drown.

Your hands with cold enchanted, to warm against my chest

And closer, even closer, upon my heart to rest.

 

However, you’re not real if so you pass and spark

And thus is lost your shadow into the frozen dark;

And so again I smoulder with helpless lowered arms,

When lonely I remember the dream with grievous charms…

My arms I vainly lower and stretch to grasp your shade:

Out of the waves of ages your shadow’s getting vague!

 

 

Aici aveţi şi variant original, în română:

 

Din valurile vremii…

 

Din valurile vremii, iubita mea, răsai

Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai –

Și fața străvezie ca fața albei ceri

Slăbită e de umbra duioaselor dureri!

Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,

Femeie între stele și stea între femei

Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,

În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.

 

Cum oare din noianul de neguri să te rump,

Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,

Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,

Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec

Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,

Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin.

 

Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci

Și umbra ta se pierde în negurile reci,

De mă găsesc iar singur cu brațele în jos

În trista amintire a visului frumos…

Zadarnic după umbra ta dulce le întind:

Din valurile vremii nu pot să te cuprind.


 

October 1, 2009 Posted by | translations | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Nu mai pot de nervi!…


Deci nu mai pot de nervi!… Un om de bine m-a anunţat că un alt om… de mai puţin bine, mi-a furat un text, adăugând (omul de bine) că nu sunt prima victimă a plagiatorului. Este vorba despre textul cu reclamele. După ce am citit postul MEU! pe blogul LUI!, m-am amuzat că idiotul nu a schimbat nici măcar o virgulă, un copy-paste veritabil. Mi-am zis eu în sinea mea: “bre, da eu sunt om important de mă plagiază bloggeri cu aşa notorietate!” (am uitat să vă spun că idiotul avea un badge pe care scria că e mai tare decât 90-şi-nu-ştiu-cât-la-sută din bloggeri în ZeList, dar avea o lista de link exchange mai lungă decât cea de posturi publicate!).

Apoi, dominat de optimismul meu feroce, am zis “hai că e un text de personale, hai că are şi omu’ nevoie de cineva să gândească pentru el, nu e aşa grav!”, dar, după ce i-am transmis un mesaj cordial la postul cu reclamele, am mai scroll-uit eu pe acolo să văd dacă mai e ceva nelalocul lui şi ochii îmi pică pe un post intitulat poezie. Dau click acolo şi nu mică îmi e mirarea să văd că era o traducere de pe blogul meu a unei poezii de Eminescu! Mi s-a urcat sângele în cap, vă spun sincer! Eu îmi iubesc textele mai mult decât orice şi mai bine mă înjuri de mama mea moartă decât să îmi furi vreunul! Am 2 coşmaruri care mă bântuie: că cineva îmi fură textele, şi că, în urma vreunui cataclism care îmi distruge casa, nu am reuşit să îmi salvez manuscrisele nepublicate. Poate credeţi că sunt nebun, dar atât de mult ţin la ele!

Plin de nervi, i-am trimis idiotului un mesaj cu mult mai cordial decât primul, zicându-mi: şterg toate postările de pe blog, îl desfiinţez, am terminat, gata! Pe urmă mi-am zis că voi şterge doar posturile literare (eu ţin la proiectele mele şi îmi e greu să renunţ la ele, plus că mă gândeam că nu ar fi drept faţă de voi cei carora vă place cum scriu şi aţi început să mă vizitaţi cu regularitate) şi va rămâne un blog doar de cugetări personale, fără vreun topic anume, ca 90-şi-nu-ştiu-cât-la-sută din blogurile existente (acum mi-am adus aminte de badge-ul idiotului!), dar mi-am amintit că nu ăsta e scopul pentru care am creat blogul şi nu mă voi da bătut în faţa primului cretin!

Nu voi da un link cu idiotul, nici nu îi voi dezvălui identitatea, pentru că nu vreau să daţi click şi să îi faceţi trafic gratuit. Puteţi să mă credeţi pe cuvânt, e insipid! Are o categorie cu bancuri (copiate de pe web) una cu ştirea zilei (copiate de pe web: mediafax, newsin, etc.), şi alta intitulată “părerea mea” unde am găsit şi părerea MEA, însuşită! (deci, tot copiate de pe web, se pare!). De ce nu ai intitulat-o, idiotule, “părerea lor”, hai? Că tu eşti prea mic să ai o părere singur, neajutat! Am uitat să menţionez că titlui uneia din categorii sau widget-uri – nu mai stiu exact – avea scris “să fi” cu un singur “i”, deci e şi incult/analfabet – e ditamai titlul, nu o omisiune într-un post!

Îi mulţumesc omului de bine că m-a avertizat! Cât despre idiot… aştept cu nerăbdare să văd dacă va plagia şi acest post. Nu mă supăr, sincer! Ia zi, pe ăsta de ce nu îl plagiezi, idiotule?…

September 29, 2009 Posted by | Ce mă enervează! | , , , , , , , , , , | 2 Comments

Kamadeva


Translated after Kamadeva by Mihai Eminescu

 

 

With de sorrows of the fondness

I have tried my soul to cure;

Therefore in my sleep I called on

Kamadeva, god of lure.

 

The child came astride a parrot,

Lofty as a god he is,

A deceitful smile displaying

On his coral-sculptured lips.

 

Between wings, into his quiver,

Had instead of arrows kept,

Flowers envenomed with passions

From magnificent Ganges picked.

 

With his bow he loosed a flower,

Stuck it right into my soul;

Ever since I cried, was hopeless,

Couldn’t sleep at night at all…

 

With the wrath of poisoned arrow

Came to throw me to confusion

The proud progeny of heaven

And of desert, vain illusion.

 

 

Mai jos se află versiunea originală în limba română, cu acelaşi titlu, aparţinând lui Mihai Eminescu:

 

Cu durerile iubirii

Voind sufletu-mi sã-l vindec,

L-am chemat în somn pe Kama –

Kamadeva, zeul indic.

 

El veni, copilul mândru,

Cãlãrind un papagal,

Având zâmbetul fãţarnic

Pe-a lui buze de coral.

 

Aripi are, iar în tolbã-i

El pãstreazã, ca sãgeţi,

Numai flori înveninate

De la Gangele mãreţ.

 

Puse-o floare-atunci în arcu-i,

Mã lovi cu ea în piept,

Şi de-atunci în orice noapte

Plâng pe patul meu deştept…

 

Cu sãgeata-i otrãvitã

A sosit ca sã mã certe

Fiul cerului albastru

Şi-al iluziei deşerte.


 

September 26, 2009 Posted by | translations | , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments

Luceafărul modern


Na, mă, un post funny, că tot sunt eu fan Eminescu! 🙂

Luceafărul modern

September 25, 2009 Posted by | Uncategorized | , , , , | Leave a comment