Floryn Leahu Blog

poezie, proza, traduceri… stuff like that

Manifest impotriva lui Cibi Bârnă


Un neghiob nebun şi crud
S-a decis să pedepsească
O comoară strămoşească –
Iancul nostru din Abrud.

Bine, măi, sinistru jude!
Cine te-a numit pe tine
Şi paiaţele-ţi cretine
Să-i fii Iancului drept gâde?

Ce ‘dreptate’ vrei să cauţi?
Să îndupleci… ce şi cum?
Fir-ai praf şi fir-ai fum!
Tu şi cei pe care-i lauzi!

Ai chiulit prea mult la şcoala
Şi istorie nu ştii,
Du-te-n alte părţi (pustii)
De nu-ţi place-a noastră ţară!

Noi în munţii ăştia suntem
Dinainte de Hristos.
Spune-mi vierme răpănos
Când venit-aţi voi? De unde?

Faceţi teorii bizare,
Prin istorici demagogi.
Sunt doar scremeri de milogi,
Ipocrite şi hilare.

Căci etnogeneza noastră
De trei veacuri săvârşită
Era când a ta ‘elită’
A venit să-şi facă vatră

În câmpia-nvecinată
Celor ce-s români şi moţi –
O câmpie ce de toţi
Pân’ la voi a fost călcată.

Spune-mi, ce greşit-a Iancu?
Voi vorbeaţi cu el de pace
Când cătau ca să-l înşface
Mercenarii lui Hatvany.

Îl acuzi pe le de crime
C-a ucis nişte mişei!
Ce cătau prin noapte ei
Să-l găsească şi suprime?

De ce toate astea dacă
Se vorbea deschis de pace?
Hai să-ţi spun ceva ce-mi place:
Nu ştiu de-ai aflat, măi, moacă,

Iancu a scăpat întreg
Pentru că i-a dat de ştire
Tocmai marea lui iubire –
Unguroaică, biete bleg!

Criminal eşti tu, netoate,
Căci încerci să pângăreşti
Nişte fapte vitejeşti
Prin istorii inventate.

March 23, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments

Lacrimi pentru Hristos


Aceasta e o poezie scrisă demult, prin ultimul an de liceu sau primul din cei doi petrecui la Litere – ştiu că vă întrebati cum un tip dăştept ca mine şi care iubeşte cuvântul aşa de mult a renunţat la aşa o facultate (buget zi), dar şi Emin a rămas corigent în clasa a IV-a la limba română, aşa că… chill (eu în clasa a IV-a, am câştigat locul I pe municipiul BUCUREŞTI la olimpiada de limba română… does that make me better than him? 😀 ). Anyway, poezia… uitasem de ea, dar am găsit-o pe pagina pea de pe agonia, pagină în care au crescut buruieni aşa că… hai să vedem!

 

Oh, Doamne!…dacă este fel,
te rog, sfârşitul, Tu abate-Mi.
De nu, voi fi al lumii miel:
urma-voi calea Mea de patemi.

Plângând umil, stătea-n genunchi,
plecat cu capul spre ţărână,
fiindu-I prinse în mănunchi,
sub barbă, mână printre mână.

În ochi cu lacrimi şi în gând
cu remuşcări şi glas de culpă
a zis; “pe care-o să-L sărut
e El!”… se duce şi-L sărută.

Îşi poartă pasul către El
soldaţi ce-n lanţuri Îl îmbracă;
în lanţuri care soarta Sa
o plâng de inima îţi seacă.

Apostolii plângeau în cor,
purtând în ei durere mare,
iar Petru Simon – dirijor,
plângea din toţi cu mult mai tare.

Erau cu toţii prea loviţi,
purtau prea multă suferinţă
ca să mai fie răzvrătiţi.
Smeriţi, cătau spre pocăinţă.

Pe fruntea Sa ţepoşii ghimpi –
cununa patimilor Sale –
îşi blestemau şi ei, plângând,
a lor coruptă ursitoare.

Plângea şi lemnul greu şi sfânt,
plângea a crucii Lui povară,
mulţimi întregi plângeau văzând
cum lemnul crucii Îl doboară.

Râdeau duşmanii Lui cei răi,
gândind ce patimi să-I mai deie.
Voiau să vadă Domnul lor
că-Şi stinge ultima scânteie.

Pe drumul patimilor Lui
plângea sudoarea Sa de rege,
plângeau şi pietrele în grai
ce nimeni nu-l va înţelege.

Piroanele când au pătruns
cerescul trup în patru locuri,
şi norii s-au pornit pe plâns,
să stingă inimile-n focuri.

Plângând, pământul s-a deschis
să lase loc de evadare
şi morţilor ce grai au prins
să plângă-a Lui înmormântare.

Plângea întregul univers,
plângea cerşind a Lui scăpare.
Doar El, smerit, cu chipul şters,
tăcea, spre cer cătând iertare.

Iertare pentru-ai Lui călăi,
iertare pentru-a lumii vină,
iertare pentru fiii Săi
ce însetează de lumină…

October 8, 2009 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , , , , | 6 Comments