Floryn Leahu Blog

poezie, proza, traduceri… stuff like that

oameni buni când plecaţi să stingeţi lumina


sunt obosit

de ce-a lăsat dumnezeu doar o zi de odihnă

trebuia să se odihnească şi el 6 zile

trebuia să mucească doar prima zi

trebuia să fie lumină şi-atât

acum e multă lumină dar lumina nu ne mai ajunge

o să vă bateţi pe lumină vă spun

ce bine că eu nu o să mai fiu să vă văd

sau aşa sper

sunt obosit

hai stingeţi lumina să mă odihnesc

hai stingeţi lumina ca la început

vreau linişte

daţi timpul înapoi înainte de să fie lumină

ştergeţi geneza din istorie

sau mutaţi viaţa pe marte şi lăsaţi-mă pe mine aici

singur

dacă nu cer prea mult puteţi să îmi daţi totuşi un lac

o pajişte şi un munte cu câţiva copaci

poate şi o privighetoare dacă nu cer prea mult

dacă nu cer prea mult

lumină nu vreau păstraţi-o voi

dar lăsaţi-mi ochii să văd răsăritul şi apusul

dumnezeu a zis în prima zi să fie lumină

şi lumină s-a făcut

apoi a venit seara şi s-a dus la culcare

şi celelalte 6 zile s-a odihnit

şi ăsta e tot universul

dar nu se putea să fie aşa

căci dacă nu avea el pe cine să judece

se plictisea în eternitate

a trebuit să mai muncească 5 zile

dar eu ce vină am nu m-a intrebat dacă vreau

noapte bună

January 5, 2011 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , | Leave a comment

Frământări


Anei

Trupu-i dulce şi plăpând

Pe un mal se odihneşte,

Lacu-n ochii-i blânzi priveşte,

Deopotrivă toate-i sunt.

*

Pe discreţii ei pistrui

Poposeşte aşezată

Doar o mimă-ngândurată,

Strânsă-n irişii căprui.

*

Nu aude niciun tril,

Nu observă nicio floare,

Meditează visătoare

La un suflet de copil…

*

O fetiţă de demult

Ce aleargă optimistă,

Sub privirea ei cea tristă,

Peste lacul tremurând.

*

Şi fetiţa de pe val

Fericită plăsmuieşte

Lumea-n care ea va creşte,

Neghicind acest final!

*

Lacu-i pare-acum un glob,

Roua-n ochii ei se strânge,

Şi, deşi nu vrea a plânge,

Dintre gene-i scap-un bob.

*

Cade-n lac cu zgomot surd

Şi reveria dispare…

Unde-i fata zâmbitoare?

Unde ea a dispărut?…

December 8, 2009 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 Comments

Vis albastru


Ei, bine, da! Am şi câteva tentative în vers alb. Iat-o pe prima, care datează tot din liceu (se pare că eram foarte creativ în acea perioadă!). E unul din poemele cu care am câştigat pe atunci locul 3 la Colocviul Mihai Eminescu – o competitie literară pentru liceeni . Astfel am reuşit să obţin o diplomă cu holograma iubitului Emin!

 

De un frumos
albastru este nemărginitul cer;
amurgul îmi pare de un albastru
ameninţător
ce se depărtează de văzduh,
apropiindu-se,
încet,
de Pământ.

Albaştri sunt pomii – mă-ncredinţează văzul –
albastre casele. Oamenii
ce vorbesc si gândesc în albastru,
sunt la fel de albaştri
ca şi străzile
din albastrul oraş.

Albaştrii ochi ai frumoasei iubite,
cu vrajă albastră mă-nvăluiesc
şi mă fac fericit;
dar faţa ei albastră mă-nspăimântă,
albastrele-i haine,
la fel de albastre ca noaptea,
mă sperie… dar
şi eu sunt, vai!
de aceeaşi nuanţă albastră.
Albastrele păsări cu triluri albastre
cântă.
şi banca pe care stăm
este la fel
de albastră ca parcul…
numai apa din lac nu este
ALBASTRĂ!!!…
Pe ea pluteşte o barcă – albastru vis!
Transpirat,
mă trezesc…

October 10, 2009 Posted by | poezie | , , , , , , , , , | 2 Comments