Floryn Leahu Blog

poezie, proza, traduceri… stuff like that

Suspin aievea…


Un nor aleargă speriat

pe bolţile întinse

şi-un chip în grabă desenat

din ceaţa-i se desprinse.

 

Conturu-i vag şi neclintit

spre mine o apucă

şi-ndată mă găsesc umbrit

de palida-i nalucă.

 

Obrazu-i e înveninat

de-un bronz bolnav şi rece.

Privindu-i zâmbetu-ngheţat

prin piept un junghi îmi trece.

 

De-a ta sclipire mi-a fost dor

aproape viaţa toată

şi-acum pluteşti încetişor

prin faţa mea mirată.

 

Căci ani de-a rândul pieptul meu

a suspinat cu jale

şi l-am urât pe Dumnezeu

pentru cumplita-ţi cale…

 

Se-aşterne praful peste tot:

durere, amintiri…

acum mă chinui şi nu pot

mai limpede să-nşir

 

din vraful vechilor frânturi

icoana ta mai vie.

Nu plânge! Cată să te-nduri

de inima-mi pustie!”.

 

Încerc s-o mângâi: părul ei

ca fumul se destramă!…

De ochii-ţi – blândele scântei –

mi-aduc aminte, mamă!”…

Advertisements

December 21, 2010 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 Comments

Daţi-i vieţii o şansă…


Stau în lotus şi

meditez…

E ciudat… în corola lotusului par o albină însetată de nectarul

liniştii.

Mă dau jos de pe lotus şi plutesc agăţat

de un gând – liniştea nu este aici!…

Drag yoghin, drag călugăr budist, lotusul vostru

e un vag basm pueril – o minciună!

Liniştea lui e acceptarea…

Sunt prea slab să mai accept…

Sunt prea puternic să mai sper utopia…

Sunt prea dezamăgit să mă mai împotrivesc…

Suntem răi, nu e cale de scăpare…

Este, dar nu pentru noi: biosfera fără om…

Anxietate, desfăşoară-ţi giulgiul sufocant dimprejuru-mi!

Disperare – tu chin!

Frustrare – tu spin!

De ce mă hăituiţi voi, plăgi ale

conştiinţei?

De ce nu pot fi asemeni lor,

ignorant?

Unde eşti tu, ultim război?

Unde eşti tu, fierbinte asteroid?

Unde eşti tu, dulce

sfârşit…

Veniţi, veniţi! Năruiţi tot!

Daţi-i vieţii

o şansă…

December 13, 2010 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , , , , , | 3 Comments

Eu sunt un clovn


De când nu am mai postat eu ceva la rubrica “Scrise de alţii”? E drept, în ultimele două luni nu prea am postat deloc (motiv pentru care îmi cer scuze celor aproape 20 de abonaţi care au considerat că merit onoarea de a le ocupa timpul prin scrierile mele, şi or fi aşteptat bieţii vreun semn sporadic din partea mea), dar să sperăm că or veni şi clipe mai bune. Până atunci vă propun o poezie care mi-a atras atenţia cu vreo două luni în urmă, intitulată la fel ca şi prezentul post; versuri şi poză – Cristian Lisandru: Continue reading

April 28, 2010 Posted by | Scrise de alţii, Uncategorized | , , , , , , , | 3 Comments

Cântec de adormit iubita


Dormi, şi praful de argint

Să-ţi străjuiască ochiul

Cu visul cel mai liniştit,

Căci eu-ţi veghez norocul.

 

Şi să păstrezi în visul tău

Un loc şi pentru mine,

Cum, de asemenea, şi eu

Păstrez a ta privire

 

În gândul meu ce ca un fulg

Alunecă spre tine

Precum izvoarele ce curg

Din caldele-ţi retine.

February 22, 2010 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , | 8 Comments

Clipa


Lacul – pată de cleştar,

Oglindind al lumii rai,

Stă şi-ascultă fără grai

Zumzet dulce de florar.

 

Oglindeşte-al zării clar

În frumoşii zori de mai,

Lacul – pată de cleştar,

Oglindind al lumii rai.

 

Forme vii, sonor chenar,

Raze purpuri, umbre reci,

Spun că tu prin viaţă treci

Ca o zi prin calendar;

Lacul – pată de cleştar.

February 18, 2010 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 Comments

Experiment literar reuşit!


În urma provocării pe care am lansat-o aici, doamna Lelia Mossora de pe Reţeaua literară mi-a propus un proiect interesant. Să facem amândoi o poezie. Scriem fiecare câte un vers. Poezia a ieşit foarte bine, e de-a dreptul superbă, dar recunosc faptul că o găsesc străină de stilul meu. Se vede că nu îmi aparţine în totalitate. De fapt cred că este mai mult amprenta doamnei Lelia, deoarece dumneaei a avut privilegiul primului vers, ceea ce a impus oarecum ritmul poeziei. Nu vă vine să credeţi cât ne-am ciondănit ca să iasă ceva atât de unitar (aviz cititorilor: “unitar” nu are grad de comparaţie, deci nu folosiţi construcţia “atât de unitar” pentru că e incorectă! 😛 ).

Închipuiţi-vă că dumneaei este profesoară de limba română şi îl urăşte pe Eminescu. Nu îi voi dezvălui vârsta dar este îndeajuns de respectabilă pentru a fi mama unui frate mult mai mare al meu, dacă aş avea unul. La polul opus… mă aflu eu: un puşti pentru care Eminescu reprezintă ce reprezintă Michael Jackson pentru fanii care s-au sinucis după moartea lui. În plus… i-am mărturisit (doar mă ştiţi că-s sincer :”> ), că am renunţat (am fost exmatriculat de) la facultatea de Litere. Dumneaei crede în zodii şi scopuri bine determinate, planificarea viitorului, iar mie toate acestea mi se par nişte copilării. Singurele lucruri pe care le avem în comun în afară de pasiunea pentru poezie sunt zodia (raci!) şi caracterul încăpăţânat (v-aş arăta discuţia cu toate contrazicerile, dar vă ia o veşnicie să citiţi 😀 ). Ţinând cont de toate acestea, vă imaginaţi cum ne-am înţeles (mai ales că amândoi suntem guralivi si niciunul nu prea avea timp să vorbească de celălalt). Cu toate aceste “mici” diferenţe dintre noi, pe parcursul poeziei am fost foarte disciplinaţi. Colaborarea noastră a fost armonioasă, iar răspunsurile prompte. Poezia “interactivă” a fost compusă pe messenger, fiecare scriind căte un vers. Am scris-o în culori, exact ca pe mess: versurile roşii sunt compuse de doamna Lelia, iar cele albastre îmi aparţin. Rezultatul îl vedeţi mai jos:

 

Zbor

 

Sunt un stol de cocori ce bântuie toamna

cu aripi trudite foşnind spre zenit,

când numai tăcerea mereu îmi e doamna

şi punct de plecare i-acelaşi “venit”.

 
 

 
 

Furtuna mă bate cu valul uitării,

obstacole-s munţii în freamătul meu

şi gândul se-ntoarce la malul iertării

să-mi mângâie zborul de pustnic ateu.

 
 

 
 

Mă duc spre zenit cu ceasul ce moare,

iar stolul ce sunt e-un singur cocor

şi taina ascund în valul de mare

ce criptă-mi va fi, deasupra-i de mor.

 
 

Culeg sărutări din stele ciobite

ce lacrimi de ambră aşează pe val

şi gesturi mă dor de-nceput ostenite

iar aripii dor i se face de mal.

 
 

 
 

Lelia Mossora & Florin Leahu

17 februarie 2010

February 17, 2010 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , , , , | 11 Comments

Trădare


Preţuire, idealuri,

Un artist întruchipează

În nimic ce valorează

Cât un vast palat de aur.

 

Anii trec ca nişte valuri

Şi nimic nu se păstrează;

Preţuire, idealuri,

Un artist întruchipează.

 

Fiind un sclav al artei – faur –

Geniul lui încununează

Opere ce-ngenunchează –

Cumpărânduse cu aur –

Preţuire, idealuri…

February 17, 2010 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , | Leave a comment

Out of the waves of ages…


V-am promis o traducere şi eu în general mă ţin de cuvânt, aşa că, iată :

 

Translated after “Din valurile vremii” by M. Eminescu

 

Out of the waves of ages, my darling, please, do rise

With long and golden tresses, with marble-made-like arms.

And with your face transparent, as wax transparent is,

Which weakened is by shadow of melancholic grieves!

With charming smile you caress my eyes, my spirit’s scars,

True star among all women and woman among stars!

And when your face you’re turning I see your eyes so deep

That happiness abducts me and, watching you, I weep.

 

And from the heap of darkness, how could I snatch you out

To lift you to my bosom? Oh, angel sweet, beloved!

My face with tears bathed, on yours to lower down

And with my fiery kisses, your rousing breath to drown.

Your hands with cold enchanted, to warm against my chest

And closer, even closer, upon my heart to rest.

 

However, you’re not real if so you pass and spark

And thus is lost your shadow into the frozen dark;

And so again I smoulder with helpless lowered arms,

When lonely I remember the dream with grievous charms…

My arms I vainly lower and stretch to grasp your shade:

Out of the waves of ages your shadow’s getting vague!

 

 

Aici aveţi şi variant original, în română:

 

Din valurile vremii…

 

Din valurile vremii, iubita mea, răsai

Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai –

Și fața străvezie ca fața albei ceri

Slăbită e de umbra duioaselor dureri!

Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,

Femeie între stele și stea între femei

Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,

În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.

 

Cum oare din noianul de neguri să te rump,

Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,

Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,

Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec

Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,

Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin.

 

Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci

Și umbra ta se pierde în negurile reci,

De mă găsesc iar singur cu brațele în jos

În trista amintire a visului frumos…

Zadarnic după umbra ta dulce le întind:

Din valurile vremii nu pot să te cuprind.


 

October 1, 2009 Posted by | translations | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Filă de istorie


De când nu am mai pus eu o poezie de-a mea pe blog? Hai? Recunoaşteţi, vă era dor! Dacă nu vă era… well, it’s time for a new one!

 

Mă aflu pe pământ

Din nu-ştiu-ce motive

Şi cercetez relicve

Ca un străin ce sunt.

 

Şi sap în continuare,

Înfăşurat în lacrimi verzi;

Privindu-mă în soare,

Am început să şchiopătez!

 

De-atunci am mai săpat oleacă

Şi sap şi-acum – deloc nu stau!

Lopata-mi strâmbă se apleacă,

Iar eu de mine nu mai dau!

 

Şi nu găsesc comoara sacră – 

Vreo spartă antică ulcea

Ca să ateste că odată

A existat şi viaţa mea.

 

Aşa că-s condamnat la moarte,

Tu nu vei şti c-am fost cândva,

Căci o istorie fără fapte

Nicicând nu poate exista.

 

Dar nu te teme pentru mine

Şi nu mă plânge tu, copilă!

Reîncarnat din a ta milă,

Mă voi întoarce-n chip de câine!

 

Mai pe seară pun şi o traducere dacă am timp :P

October 1, 2009 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments

Adrian Păunescu – Cu tine


Cu acest post inaugurez o nouă categorie intitulată “Scrise de alţii”, în care voi posta texte literare (cu precădere poezii, dar poate şi ceva proză), pe care le-am citit şi m-au impresionat. Bineînţeles că voi menţiona atât autorul, cât şi sursa (pentru fanul meu: pe web, sursa = link-ul de unde ai copiat textul). Primul text care mi-a lăsat o profundă impresie de lucru desăvârşit este scris de Adrian Păunescu aici! Ziceţi voi că nu e superb!

 

Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.

Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar – dispar.

Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.

September 30, 2009 Posted by | Scrise de alţii | , , , , , , , | Leave a comment

Nu mai pot de nervi!…


Deci nu mai pot de nervi!… Un om de bine m-a anunţat că un alt om… de mai puţin bine, mi-a furat un text, adăugând (omul de bine) că nu sunt prima victimă a plagiatorului. Este vorba despre textul cu reclamele. După ce am citit postul MEU! pe blogul LUI!, m-am amuzat că idiotul nu a schimbat nici măcar o virgulă, un copy-paste veritabil. Mi-am zis eu în sinea mea: “bre, da eu sunt om important de mă plagiază bloggeri cu aşa notorietate!” (am uitat să vă spun că idiotul avea un badge pe care scria că e mai tare decât 90-şi-nu-ştiu-cât-la-sută din bloggeri în ZeList, dar avea o lista de link exchange mai lungă decât cea de posturi publicate!).

Apoi, dominat de optimismul meu feroce, am zis “hai că e un text de personale, hai că are şi omu’ nevoie de cineva să gândească pentru el, nu e aşa grav!”, dar, după ce i-am transmis un mesaj cordial la postul cu reclamele, am mai scroll-uit eu pe acolo să văd dacă mai e ceva nelalocul lui şi ochii îmi pică pe un post intitulat poezie. Dau click acolo şi nu mică îmi e mirarea să văd că era o traducere de pe blogul meu a unei poezii de Eminescu! Mi s-a urcat sângele în cap, vă spun sincer! Eu îmi iubesc textele mai mult decât orice şi mai bine mă înjuri de mama mea moartă decât să îmi furi vreunul! Am 2 coşmaruri care mă bântuie: că cineva îmi fură textele, şi că, în urma vreunui cataclism care îmi distruge casa, nu am reuşit să îmi salvez manuscrisele nepublicate. Poate credeţi că sunt nebun, dar atât de mult ţin la ele!

Plin de nervi, i-am trimis idiotului un mesaj cu mult mai cordial decât primul, zicându-mi: şterg toate postările de pe blog, îl desfiinţez, am terminat, gata! Pe urmă mi-am zis că voi şterge doar posturile literare (eu ţin la proiectele mele şi îmi e greu să renunţ la ele, plus că mă gândeam că nu ar fi drept faţă de voi cei carora vă place cum scriu şi aţi început să mă vizitaţi cu regularitate) şi va rămâne un blog doar de cugetări personale, fără vreun topic anume, ca 90-şi-nu-ştiu-cât-la-sută din blogurile existente (acum mi-am adus aminte de badge-ul idiotului!), dar mi-am amintit că nu ăsta e scopul pentru care am creat blogul şi nu mă voi da bătut în faţa primului cretin!

Nu voi da un link cu idiotul, nici nu îi voi dezvălui identitatea, pentru că nu vreau să daţi click şi să îi faceţi trafic gratuit. Puteţi să mă credeţi pe cuvânt, e insipid! Are o categorie cu bancuri (copiate de pe web) una cu ştirea zilei (copiate de pe web: mediafax, newsin, etc.), şi alta intitulată “părerea mea” unde am găsit şi părerea MEA, însuşită! (deci, tot copiate de pe web, se pare!). De ce nu ai intitulat-o, idiotule, “părerea lor”, hai? Că tu eşti prea mic să ai o părere singur, neajutat! Am uitat să menţionez că titlui uneia din categorii sau widget-uri – nu mai stiu exact – avea scris “să fi” cu un singur “i”, deci e şi incult/analfabet – e ditamai titlul, nu o omisiune într-un post!

Îi mulţumesc omului de bine că m-a avertizat! Cât despre idiot… aştept cu nerăbdare să văd dacă va plagia şi acest post. Nu mă supăr, sincer! Ia zi, pe ăsta de ce nu îl plagiezi, idiotule?…

September 29, 2009 Posted by | Ce mă enervează! | , , , , , , , , , , | 2 Comments

Tezaur…


Iată ce am găsit pe reţeaua literară: o înregistrare “inedită”  – aşa cum ne este descrisă – care ni-l prezintă pe Lucian Blaga recitând poezia “Septemvrie” care îi aparţine.

Că tot veni vorba, mie îmi place foarte mult şi poezia Septemvrie” de Ion Pillat – un poet foarte vesel şi jucăuş.

September 28, 2009 Posted by | Ce-mi place... | , , , , | Leave a comment

Kamadeva


Translated after Kamadeva by Mihai Eminescu

 

 

With de sorrows of the fondness

I have tried my soul to cure;

Therefore in my sleep I called on

Kamadeva, god of lure.

 

The child came astride a parrot,

Lofty as a god he is,

A deceitful smile displaying

On his coral-sculptured lips.

 

Between wings, into his quiver,

Had instead of arrows kept,

Flowers envenomed with passions

From magnificent Ganges picked.

 

With his bow he loosed a flower,

Stuck it right into my soul;

Ever since I cried, was hopeless,

Couldn’t sleep at night at all…

 

With the wrath of poisoned arrow

Came to throw me to confusion

The proud progeny of heaven

And of desert, vain illusion.

 

 

Mai jos se află versiunea originală în limba română, cu acelaşi titlu, aparţinând lui Mihai Eminescu:

 

Cu durerile iubirii

Voind sufletu-mi sã-l vindec,

L-am chemat în somn pe Kama –

Kamadeva, zeul indic.

 

El veni, copilul mândru,

Cãlãrind un papagal,

Având zâmbetul fãţarnic

Pe-a lui buze de coral.

 

Aripi are, iar în tolbã-i

El pãstreazã, ca sãgeţi,

Numai flori înveninate

De la Gangele mãreţ.

 

Puse-o floare-atunci în arcu-i,

Mã lovi cu ea în piept,

Şi de-atunci în orice noapte

Plâng pe patul meu deştept…

 

Cu sãgeata-i otrãvitã

A sosit ca sã mã certe

Fiul cerului albastru

Şi-al iluziei deşerte.


 

September 26, 2009 Posted by | translations | , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 Comments

Rază de vrajă


Rază de vrajă,

Zâmbind vioaie,

Apei de ploaie,

Înseninează

 

Cerul cel umed

Pe-a cărui faţă

Fug nori de ceaţă,

Sub vagul tunet.

 

Pajiştea toată,

Timid tresare

De nori şi soare

Îmbălsămată.

 

Se-nseninează,

Şi-a apei piele,

Pe viorele

Le-nviorează.

 

Ploaia aşteptă

Şi se opreşte;

Se răzgândeşte,

Plecând în şoptă.

 

Ai ploii picuri

Fug pe petale

Ca dulci cristale

În lungi nimicuri.

 

Natura tace,

Pe cer e sânge:

Amurgul plânge

Lumini de pace.

 

Şi-n roua deasă

Din urma ploii,

Parcă trifoii

Plăpânzi se-ndeasă

 

Cu noi ambiţii

Să iasă-n faţă

Cu-a lor verdeaţă

La expoziţii.

 

Vântul adie,

Frunza oftează;

Cerul brăzdează,

O ciocârlie.

 

Fluturi ce zboară

În curcubeie

Par nişte zmeie

Legate-n sfoară.

 

De pe la coasă,

Un om din sat,

Îngândurat,

Se-ntoarce-acasă.

 

Ajuns în culme,

Stă şi priveşte

Cum pripăşeşte

Ca o minune

 

Pe orice casă

Poleiul sfânt,

Fără cuvănt,

Răz’mat în coasă.

 

Vede cum vine

Pe drum femeia,

Sporind scânteia –

Totul e bine.

 

Se interpune

Încremenirea

Cu scârţâirea

Unei fântâne.

 

Omul tresare,

Coasa-şi înşfacă

Tăcut şi pleacă,

Smuls din visare.

 

Şi intră-n sat,

Domol coboară

Panta uşoară,

De câini lătrat.

 

Soarele-apune,

Văpăi prelinge,

Pe când se stinge

Peste pădure.

 

Vraja sporeşte,

Creieri spun “cri”,

Stele – făclii

Şi noaptea creşte…

September 17, 2009 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 Comments

Mai trece-un an, mai dai o filă…


Mai trece-un an, mai dai o filă;

Ai fost copil/ai fost copilă,

Şi-acum eşti tânăr, mândru eşti –

Fixezi oglinda şi zâmbeşti…

 

Dar iată că mai trece-un an!…

Iar tu tăcut priveşti pe geam

Cum ploaia plânge-ncetişor

Pe florile de merişor…

 

Ai fost şi trist… ai şi zâmbit…

Ai fost la şcoală… ai iubit…

Acum eşti singur… însă iar

Mai dai o filă-n calendar…

 

Şi iar iubeşti pe cineva…

Lucrezi acum… şi bei cafea…

Umblaţi pe stradă în pereche…

Vă zboară file la ureche…

 

Priveşti o pânză-nfiptă-n cui…

Afar’ suspină un gutui…

Şi-n altă filă, un micuţ

Îţi râde sincer din pătuţ…

 

Apoi… îţi vânturi traiu-n silă…

Priveşti cum, filă după filă,

Se-ngroaşă-n stânga cartea ta…

Şi-n dreapta… file – câteva…

 

Şi monoton… şi resemnat…

De-aceeaşi grijă subjugat…

Fumând ţigarea te-amăgeşti

Că-ţi place viaţa şi-o iubeşti…

 

Dar parcă nu e viaţa ta…

Ţi-a dat-o-n grijă cineva…

Şi când mai ieşi la un gratar,

E sărbătoare-n calendar…

 

Te duci în silă la servici’,

În gând cu “luaţi-mă de-aici”…

Gândeşti la viaţa-ţi plicticoasă:

La muncă… bere… şi acasă.

 

Munceşti pe brânci ca un hamal…

Dar ai făcut râvnitul ban…

Şi n-ai în curte o piscină…

Dar ai o casă, o maşină…

 

Vecinul e invidios…

Iar tu te bucuri trist, sfios…

Dar fiul nu te mai înghite…

Şi file-n stânga fug grăbite…

 

Priveşti oglinda obosit…

Acum ai burtă… ai albit…

Te simţi mai viu că ai un blog…

Dar te gândeşti la epilog…

 

Ai strâns o viaţă… pentru ce?…

Să dai o rată la BMW!…

Şi lumea e aşa frumoasă…

Tu n-o cunoşti c-ai stat acasă…

 

Ai tot făcut la compromisuri…

Şi tânăr fiind, aveai la visuri…

Şi parcă n-ai făcut nimic…

Şi-ai face, de-ai fi iarăşi mic…

 

Şi te-ncolţeşte-acum fobia…

Că se va termina hârtia…

Şi jos va scrie doar “sfârşit”…

Te-o plânge cine te-a iubit…

 

Pe urmă praful se aşterne…

Şi-ţi cresc în “curte” buruiene…

Şi tot mai rare lacrimi… flori…

Şi tot mai rare lumânări…

 

Mai trece-un an, mai dai o filă…

Ai fost copil/ai fost copilă…

Şi-acum eşti tânăr… mândru eşti…

Priveşti oglinda şi zâmbeşti…

 

Priveşte însă mai atent,

Căci timpul trece sigur, lent;

Dar fă ceva, când mori să scrii

Eternu-ţi nume printre vii.

September 11, 2009 Posted by | poezie | , , , | 2 Comments