Nu râdeţi!

După ce mi-am zbătut creierii ieri toată ziulica prin “deliciile” Microeconomiei, pe la 2 jumate “ei em” am decis că este vremea să mă recreez  cu un film. Buuun. Păi să “bag” Gladiatorul, am zis (nu râdeţi, încă nu îl văzusem deşi lumea îl mai elogiază după zece ani! – btw! foarte bun filmul!). Şi pentru că are coloana sonoră superbă (pe asta o ştiam deja!), am zis eu că trebuie să ascult la sonor maxim. Şi ca să nu deranjez, pentru că era aproape 3 dimineaţa (taică-meu tocmai a venit să comenteze iar incidentul, chiar acum în timp ce scriu), cum spuneam, ca să nu deranjez, am băgat căştile şi dă-i, nene, la maxim (căşti din alea de se introduc in urechi, gen mp3 sau telefon, nu din alea gen “urechi” de dj). Şi cum eram eu aşa prins în cele peste două ore de film-de-calitate-ascultat-la-maximum, totul a culminat cu momentul coloanei sonore de pe genericul de final (da, v-aţi prins: Lisa Gerrard – Now we are free!), moment în care vine taică-meu pe la 5 dimineaţa cu ochii umflaţi de somn, bate la uşă, intră şi mă întreabă exasperat: “Mă, tată, tu eşti tâmpit?”. Mi-am dat căştile jos din urechi instinctiv, fără să realizez că îl auzeam foarte bine şi aşa, cum la fel nu am realizat pe moment nici că, deşi îmi dădusem căştile jos, muzica se auzea la aceaşi intensitate. pe faţă aveam expresia tâmpă gen ” ce puşca mea vrei, nu vezi că ascult la căşti ca să nu deranjez pe nimeni?”. Acest gând a coincis totuşi cu momentul când am realizat că de fapt nu eram singurul care ştia că am sonorul dat la maxim. taică-meu zice: ” Păi cu vată în urechi, şi uşile închise şi te aud de dincolo (l-a tras curentul şi purta vată în urechi). Darvecinii ăştia nu mai dorm şi ei?” Eu atunci, frustrat aprind becul şi mă uit la căşti dacă sunt “plugged in”. Şi erau… în primul orificiu jack, nu în al doilea cum trebuia – well done, genius!

Hoaşcă bătrână cu tupeu de borfaş!

Mă “plimbam” prin blogosferă şi iată ce găsesc prin vecini!