Floryn Leahu Blog

poezie, proza, traduceri… stuff like that

Suspin aievea…


Un nor aleargă speriat

pe bolţile întinse

şi-un chip în grabă desenat

din ceaţa-i se desprinse.

 

Conturu-i vag şi neclintit

spre mine o apucă

şi-ndată mă găsesc umbrit

de palida-i nalucă.

 

Obrazu-i e înveninat

de-un bronz bolnav şi rece.

Privindu-i zâmbetu-ngheţat

prin piept un junghi îmi trece.

 

De-a ta sclipire mi-a fost dor

aproape viaţa toată

şi-acum pluteşti încetişor

prin faţa mea mirată.

 

Căci ani de-a rândul pieptul meu

a suspinat cu jale

şi l-am urât pe Dumnezeu

pentru cumplita-ţi cale…

 

Se-aşterne praful peste tot:

durere, amintiri…

acum mă chinui şi nu pot

mai limpede să-nşir

 

din vraful vechilor frânturi

icoana ta mai vie.

Nu plânge! Cată să te-nduri

de inima-mi pustie!”.

 

Încerc s-o mângâi: părul ei

ca fumul se destramă!…

De ochii-ţi – blândele scântei –

mi-aduc aminte, mamă!”…

Advertisements

December 21, 2010 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 Comments

O lacrimă de porţelan


Vă promiteam rondelul pe care l-am scris ieri (de fapta alaltăieri, că e deja trecut de 1:00 a.m.), inspirat fiind de puştoaica simpatică. Ea m-a inspirat, deci îi aparţine şi i-l voi dedica ei, Roxanei (ştiu că îl aştepţi cu nerăbdare 😛 you are so predictable 😀 ).

 

O lacrimă de porţelan

În ochiul tău de-azur sclipeşte,

Pe-ai tăi pistrui se risipeşte,

Sfinţind infernul dantian.

 

Şi suferă al meu timpan

Când pe podea se sparge mută!

În sufletu-mi plutind în van,

S-a scurs timidă şi tăcută

O lacrimă de porţelan.

 

Emoţii se succed avan,

Aleatoriu, brownian,

Când te apropii ca o floare,

Firavă şi încântătoare,

Şi-ţi mlădii trupul diafan –

O lacrimă de porţelan.

 

Judecând doar după poem (că poze nu vă arăt :P), spuneţi voi ce credeţi despre ea! Eu mă duc să mă culc!

October 13, 2009 Posted by | poezie | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 Comments